vineri, noiembrie 16, 2012

3

Banul, adversarul pasiunii


         În urmă cu două luni părăseam România pe un drum care îmi era cunoscut, dar aveam în faţă un necunoscut dens. Deşi era a şaptea orară când plecam spre Germania nu reuşeam să găsesc nici o asemănare între călătoria curentă şi celelalte călători, de această dată totul era schimbat. Timpul şederi mele acolo nu mai era unul prestabilit iar neavând un motiv real pentru a mă întoarce mă gândeam chiar şi la un loc de muncă printre străini. Plecăm de acasă cu dorinţa de a rămâne în mijlocul unui popor "rece" dar aveam speranţa că mă voi întoarce curând printre fraţii mei. Era în mine o luptă continuă, o luptă la care asistăm neputincios, simţindu-mă incapabil de a influenţa rezultatul duelului. Simţeam cum las în urmă România iar cu cât mă depărtam mai tare dorinţa mea materialistă câştiga teren înghiţind în goana ei nesăturată întreaga-mi pasiune. Relaţiile ce le-am clădit timp de douăzeci de ani rămâneau şi ele în urmă iar în viitor nu vedeam alte prietenii pentru că nu aveam liantul necesar pentru a le lega, limba germană îmi era străină.

Ajuns pe tărâmurile Germaniei îmi era clar, vroiam să fac schimbul vieţii, vroiam să dau timpul meu la schimb cu banii lor. La prima vedere credeam că nemţii îmi plătesc mai bine timpul, dar apoi am realizat că acel timp care pentru mine era atât de valoros pentru ei nu însemna aproape nimic şi nu mă refer aici la cele 8 ore pe care le petrece un om normal la locul de muncă şi mă refer la celelalte ore din zi care pot fi administrate după bunul plac. Când am plecat nu am luat în calcul că eu va trebui să plătesc 24 de ore pe zi pentru setea mea materială, nu m-am gândit că izolându-mă între străini mă izolez de mine, nu m-am gândit că printre străini nu pot să-mi satisfac hobbyurile, pentru că orice hobby este făcut din rutină sau din plictiseală îşi pierde statutul de hobby. Toate acestea nu le-am pus în cumpănă iar când ele au ieşit la iveală situaţia s-a schimbat brusc în favoarea pasiunii. Am încercat să îmi continui hobbyurile şi acolo dar când pasiunea lipseşte lipseşte aproape orice. Mergeam cu bicicleta pe străzile asfaltate şi singurul gând ce îl aveam când priveam peisajele fabuloase era: cum aş putea ducea toate astea în România. Păşeam pe străzi şi la fel, îmi imaginam cum ar arăta România la un nivel atât de ridicat. Priveam clădirile fascinante, toate să completau atât de frumos dar spre neliniştea mea nu puteau să-mi completeze gândul. Am ajuns dezamăgit la o concluzie, am realizat că nici o dată nu mă voi simţii ca acasă pe acele meleaguri, niciodată nu voi putea spune Schwabachul e oraşul meu, căci ori cât de mult aş vrea să mă simt de-al locului, tot un străin voi fi acolo. 

După noi calcule şi noi variaţii introduse în problemă ce o aveam de rezolvat, ecuaţia s-a schimbat dramatic. Mi-am dat seama că timpul meu e prea valoros, pentru al irosi printre străini şi al oferii în schimbul unei maşini sau în schimburi altor lucruri materiale. La ce îmi ajută banii dacă atunci când vin de la serviciu nu pot să mă bucur de ei. Nu e mai bine să poţi bea o bere cu prieteni decât să-ţi permiţi cinci lăzi de bere dar să n-ai cu cine să le bei? Decât să dau timpul meu pentru nişte hărţi care oamenii le numesc bani mai bine am mai puţine hârtii şi îmi păstrez şi din timp.  

        Când am revenit în ţară, am avut ocazia să văd un alt exemplu de om care îşi iroseşte viaţa în goană nebună după aceste hârtii. Am venit cu un camion, iar când şoferul mi-a povestit programul lui şi multele nopţi dormite prin parcări am jurat că nu-mi voi sacrifica timpul pe altarul ridicat în cinstea banilor. Ştiu, acum mi-e uşor să spun asta, dar săptămâna viitoare o să plec din nou spre Germania şi o să duc aceiaşi luptă, o luptă în care eu sunt adversarul, o luptă în care timpul este adversarul banului.

si nu, nu pot sa-mi mai doresc pasiune, 
cand filtrez orice sentiment doar prin ratiune,
dar defapt sunt ca un criminal eliberat pe cautiune, 
fiind prizonierul propriei existente de luni bune...


3 comentarii:

  1. Unul din putinele articole oneste.
    Ma bucur ca l-am citit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai spus ca limba Germana iti era o necunoscuta, sa inteleg ca acum esti vorbitor de Germana???? Bun asa, mari progrese in 2 luni ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. nu... inca sunt la fel de strain fata de limba germana din pacate:(

    RăspundețiȘtergere